păpuriș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂPURÍȘ, păpurișuri, s. n. Loc acoperit cu papură; desiș de papură; păpuriște. –
Papură +
suf. -iș.păpuriș (Dicționaru limbii românești, 1939)păpuríș n., pl.
urĭ (d.
papură). Loc pe unde crește papură.
păpuriș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)păpuríș s. n.,
pl. păpuríșuripăpuriș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)păpuriș n. stuf de papură.
păpuriș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂPURÍȘ, păpurișuri, s. n. Loc acoperit cu papură; desiș de papură; păpuriște. —
Papură +
suf. -iș.