păpică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂPÍCĂ s. f. (Mai ales în limbajul copiilor) Diminutiv al lui
papă1; p. ext. (
fam.) hrană. –
Papă1 +
suf. -ică.păpică (Dicționar de argou al limbii române, 2007)păpică s. f. sg. (dim. – în limbajul copiilor mici) mâncare
păpică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!păpícă (
fam.)
s. f.,
g.-d. art. păpícii; pl. păpícipăpică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂPÍCĂ, păpici, s. f. (
Fam.; mai ales în limbajul copiilor) Diminutiv al lui
papă1; p. ext. (
fam.) hrană. —
Papă1 +
suf. -ică.