pământiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂMÂNTÍU, -ÍE, pământii, adj. (Despre fața omului) De culoarea pământului; cadaveric, palid, livid. –
Pământ +
suf. -iu.pământiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pământíu adj. m.,
f. pământíe; pl. m. și
f. pământíipământiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂMÂNTÍU, -ÍE, pământii, adj. (Despre fața omului) De culoarea pământului; cadaveric, palid, livid. —
Pământ +
suf. -iu.