pămânțel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂMÂNȚÉL s. n. 1. Diminutiv al lui
pământ. 2. Argilă colorată folosită în pictură sau la zugrăveli; lutișor.
3. (
Geol.) Diatomit; kiselgur. –
Pământ +
suf. -el.pămânțel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pămânțél s. n.,
pl. pămânțélepămânțel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂMÂNȚÉL, pămănțele, s. n. 1. Diminutiv al lui
pământ. 2. Argilă colorată folosită în pictură sau la zugrăveli; lutișor.
3. (
Geol.) Diatomit; kiselgur. —
Pământ +
suf. -el.