păltior - explicat in DEX

păltior (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PĂLTIÓR, păltiori, s. m. 1. (Pop.) Păltinaș. 2. Coacăz sălbatic, cu fructe roșii și acre; pomușoară (Ribes petraeum). [Pr.: -ti-or] – Paltin + suf. -ior.

păltior (Dicționaru limbii românești, 1939)
păltiór m., (din *păltinĭor, ca gălbior, bătrîor, din *gălbinĭor, *bătrînĭor). Paltin mic. Un copăcel din familia pomușoareĭ numit și coacăz de munte (ribes petráeum). Face niște bace roșiĭ foarte acre și crește pin [!] locurile stîncoase, umede și umbroase ale pădurilor.

păltior (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
păltiór, -i, (păltioară), s.m. – (bot.) Coacăz sălbatic, cu fructe roșii și acre; agriș, merișor de munte, pomușoară (Ribes alpinum L.): „Num-on pui de celtioară / Su-o tufă de păltioară” (Bilțiu 1990: 30). Din paltin (< lat. platanus) + -ior (MDA).

păltior (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
păltiór (pop.) (-ti-or) s. m., pl. păltióri

păltior (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
păltior m. Bot. coacăz de munte (Ribes petraeum). [Contras din păltinior].

păltior (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PĂLTIÓR, păltiori, s. m. 1. (Pop.) Păltinaș. 2. Coacăz sălbatic, cu fructe roșii și acre; pomușoară (Ribespetraeum). [Pr.: -ti-or] — Paltin + suf. -ior.