pălmuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PĂLMÚȚĂ,pălmuțe, s. f. Diminutiv al lui palmă1 (1); pălmiță. – Palmă + suf. -uță.
pălmuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) pălmúță s. f., g.-d. art. pălmúței; pl. pălmúțe
pălmuță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) PĂLMÚȚĂ,pălmuțe,s. f. Diminutiv al lui palmă1(1); pălmiță. — Palmă1 + suf. -uță.