pălitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂLITÚRĂ, pălituri, s. f. Lovitură, izbitură. ♦ Urmă de lovitură; contuzie, rană. –
Păli1 +
suf. -tură.pălitură (Dicționaru limbii românești, 1939)pălitúră f., pl.
ĭ. Rezultatu păliriĭ. Modu de a păli.
Vechĭ. Pălicĭune.
pălitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pălitúră (
înv.,
pop.)
s. f.,
g.-d. art. pălitúrii; pl. pălitúripălitură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pălitură f. efectul pălirii.
pălitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂLITÚRĂ, pălituri, s. f. Lovitură, izbitură. ♦ Urmă de lovitură; contuzie, rană. –
Păli1 +
suf. -
tură.