pălit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂLÍT1, -Ă, păliți, -te, adj. (Despre plante) Îngălbenit, ofilit, veștejit (de arșiță, de vânt, de frig etc.). –
V. păli1.pălit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂLÍT2, -Ă, păliți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Palid.
2. (Despre lumină sau corpuri luminoase) Lipsit de strălucire; stins. –
V. păli2.pălit (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pălít, pălítă, adj. (pop.)
1. (despre față) pârlit, bronzat.
2. (despre plante) veștejit, ofilit, îngălbenit, uscat; pâhăvit.
3. (reg.) atins de rugină sau de tăciune.
4. (reg.; despre holde) crescut prea repede și fără rod; hulpit.
5. (reg.; despre semințe) insuficient dezvoltat; copt înainte de maturitate; sec, zbârcit, chircit.
6. (reg. și fig.; despre oameni) slab, sfrijit.
7. lovit, izbit.
8. îndreptat, pornit (într-o direcție).
9. culcat, doborât la pământ.
10. (fig.; despre oameni) nebun, aiurit, țicnit.
pălit (Dicționaru limbii românești, 1939)pălít, -ă adj. (d.
pălesc). Ars de soare. Izbit, lovit.
Fig. Iron. Pălit cu leŭca, țicnit, cam nebun. V.
uluit.pălit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pălit a. uscat de arșiță sau de brumă:
grâne, poame pălite.pălit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pălit a. lovit:
pălit la cap.pălit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂLIT1, -Ă, păliți, -te, adj. (Despre plante) îngălbenit, ofilit, veștejit (de arșiță, de vânt, de frig etc.). —
V. păli1.pălit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂLÍT2, -Ă, păliți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Palid.
2. (Despre lumină sau corpuri luminoase) Lipsit de strălucire; stins. —
V. păli2.