pălincuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PĂLINCÚȚĂ s. f. (Reg.) Diminutiv al lui palincă. [Var.: palincúță s. f.] – Palincă + suf. -uță.
pălincuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !pălincúță (reg.) s. f., g.-d. art. pălincúței; pl. pălincúțe
pălincuță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) PĂLINCÚȚĂ s. f. (Reg.) Diminutiv al lui palincă. [Var.: palincúță s. f.] — Palincă + suf. -uță.