pălciană (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pălciánă (-ne), s. f. – (
Mold.) Vițelar (Anthoxanthum odoratum). Origine necunoscută.
pălciană (Dicționaru limbii românești, 1939)pălciánă f., pl.
iene. O plantă graminee numită și
parangină, și
vițelar (authoxanthum odoratum). Fînu se compune în cea maĭ mare parte din această plantă, care, după ce se usucă, răspîndește plăcutu eĭ miros caracteristic.
pălciană (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pălciană f.
Bot. Mold. vițelar. [Origină necunoscută].