pălăvrăgi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂLĂVRĂGÍ, pălăvrăgesc, vb. IV.
Intranz. A spune lucruri fără importanță, a vorbi mult și fără rost; a flecări, a trăncăni. [
Var.:
palavragí vb. IV] – Din
palavragiu (derivat regresiv).
pălăvrăgi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))PĂLĂVRĂGÍ vb. IV.
v. palavragi.pălăvrăgi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pălăvrăgí (a ~) (
fam.)
(-lă-vră-) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. pălăvrăgésc, imperf. 3
sg. pălăvrăgeá; conj. prez. 3
să pălăvrăgeáscăpălăvrăgi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂLĂVRĂGÍ, pălăvrăgesc, vb. IV.
Intranz. A spune lucruri fără importanță, a vorbi mult și fără rost; a flecări, a trăncăni. [
Var.:
palavragí vb. IV] — Din
palavragiu (derivat regresiv).