pălăvrăgeală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂLĂVRĂGEÁLĂ, pălăvrăgeli, s. f. Faptul de
a pălăvrăgi; vorbărie, trăncăneală, flecăreală, pălăvrăgit. [
Var.:
palavrageálă s. f.] –
Pălăvrăgi +
suf. -eală.pălăvrăgeală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pălăvrăgeálă (
fam.)
(-lă-vră-) s. f.,
g.-d. art. pălăvrăgélii; pl. pălăvrăgélipălăvrăgeală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂLĂVRĂGEÁLĂ, pălăvrăgeli, s. f. Faptul de
a pălăvrăgi; vorbărie, trăncăneală, flecăreală, pălăvrăgit. [
Var.:
palavrageálă s. f.] —
Pălăvrăgi +
suf. -eală.