pălăriuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PĂLĂRIÚȚĂ,pălăriuțe, s. f. Pălărioară. [Pr.: -ri-u-] – Pălărie + suf. -uță.
pălăriuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) pălăriúță(-ri-u-) s. f., g.-d. art. pălăriúței; pl. pălăriúțe
pălăriuță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) PĂLĂRIÚȚĂ,pălăriuțe, s. f. Pălărioară. [Pr.: -ri-u-] — Pălărie + suf. -uță.