pălărioară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PĂLĂRIOÁRĂ,pălărioare, s. f. Diminutiv al lui pălărie; pălăriuță [Pr.: -ri-oa-] – Pălărie + suf. -ioară.
pălărioară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) pălărioáră(-ri-oa-) s. f., g.-d. art. pălărioárei; pl. pălărioáre
pălărioară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) PĂLĂRIOÁRĂ,pălărioare, s. f. Diminutiv al lui pălărie; pălăriuță. [Pr.: -ri-oa-] — Pălărie + suf. -ioară.