pălărier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂLĂRIÉR, pălărieri, s. m. Persoană care confecționează, repară, curăță sau vinde pălării. [
Pr.:
-ri-er] –
Pălărie +
suf. -er.pălărier (Dicționaru limbii românești, 1939)pălăriér m. Fabricant orĭ vînzător de pălăriiĭ.
pălărier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pălăriér (-ri-er) s. m.,
pl. pălăriéripălărier (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pălărier m. cel ce face sau vinde pălării.
pălărier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂLĂRIÉR, pălărieri, s. m. Persoană care confecționează, repară, curăță sau vinde pălării. [
Pr.:
-ri-er] —
Pălărie +
suf. -er.