păli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂLÍ2, pălesc, vb. IV.
Intranz. 1. A deveni palid, a se îngălbeni la față (de emoție, din cauza unei boli etc.).
2. (Despre surse luminoase) A-și pierde strălucirea, a se stinge. – Din
fr. pâlir.păli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂLÍ1, pălesc, vb. IV. (
Pop.)
1. Tranz. și
refl. A (se) izbi, a (se) lovi, a (se) ciocni. ♦ (
Înv.) A (se) ataca (cu armele). ♦
Tranz. Fig. (Despre stări psihice sau fizice) A cuprinde pe neașteptate, a năpădi, a copleși.
2. Tranz. și
intranz. (Despre surse de căldură) A arde, a dogori, a pârli. ♦
Refl. (
Reg.) A se încălzi la soare, la foc etc.
3. Intranz. și
refl. (Despre plante) A se ofili, a se usca, a se îngălbeni (de frig, de arșiță etc.). ◊
Tranz. Soarele pălește plantele – Din
sl. paliti.păli (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pălí2, pălésc, vb. IV (reg.; despre iarbă, fân) a așeza în pale; a pălui.
păli (Marele dicționar de neologisme, 2000)PĂLÍ vb. intr. 1. a deveni palid la față. 2. a-și pierde strălucirea. (< fr.
pâlir)
păli (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pălí (pălésc, pălít), vb. –
1. A arde. –
2. (
Refl.) A se arde, a se pîrli. –
3. (
Refl.) A se încinge, a se usca, a se consuma. –
4. A se veșteji, a se ofili. –
5. A emite căldură. –
6. A trage cu arma, a lovi, a ținti, a ochi. –
7. A surprinde. –
8. A surveni, a veni pe neașteptate. –
Mr. pălescu, pălire, megl. palés, păliri. Sl. paliti, palją „a arde” (Miklosich,
Slaw. Elem., 35; Miklosich,
Lexicon, 553; Cihac, II, 249),
cf. bg. palja, cr. paliti. –
Der. pală (
mr. pală),
s. f. (adiere, val; șir, rînd, serie; postată, porție de paie care se apucă cu furca; strat de cărămizi, de tencuială; capriciu, toană),
cf. ceh. pala „arșiță”,
alb. paljë „serie”,
mag. palla „șir de iarbă cosită” (
der. din
lat. *palula, Giuglea,
Dacor., II, 819 nu e posibilă,
cf. REW 6154);
palie, s. f. (suflare, adiere), cuvînt folosit de D. Zamfirescu, poate în mod greșit, în loc de
pală; Pălie, s. f. (sărbătoare de Sf. Ilie, 20 iulie, respectată datorită fricii de foc și de ardere a recoltelor);
palici, s. n. (ardere;
Mold., pahar de țuică);
palincă, s. f. (
Trans., țuică), din
slov.
palinka, cf. mag. pálinka, bg. palink, pol. palenka; păliciune (
var. pălitură),
s. f. (ardere);
păliș, adv. (
Olt., oblic);
pălișat, adj. (
Olt., oblic);
paliz, s. n. (
înv., apoplexie). Scriban,
Arhiva, XV, 445 și REW 6166 par să confunde pe
păli „a arde” cu
păli „a se face palid”, care este
neol. Cf. pălăi și
der. sale expresive.
păli (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pălí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. pălésc, imperf. 3
sg. păleá; conj. prez. 3
să păleáscăpăli (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)păli v.
1. a lovi tare:
mă păleam la cap de vr’o bârnă CR.;
2. fig. a veni deodată:
a păli pe cineva dragostea, râsul. [Ceh. PALITI, a bate, a vântura grâul].
păli (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂLI1, pălesc, vb. IV. (
Pop.)
1. Tranz. și
refl. A (se) izbi, a (se) lovi, a (se) ciocni. ♦ (
înv.) A (se) ataca (cu armele).
Tranz. Fig. (Despre stări psihice sau fizice) A cuprinde pe neașteptate, a năpădi, a copleși.
2. Tranz. și
intranz. (Despre surse de căldură) A arde, a dogori, a pârli. ♦
Refl. (
Reg.) A se încălzi la soare, la foc etc.Intranz. și
refl. (Despre plante) A se ofili, a se usca, a se îngălbeni (de frig, de arșiță etc.). ◊
Tranz. Soarele pălește plantele. — Din
sl. paliti.păli (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂLÍ2, pălesc, vb. IV.
Intranz. 1. A deveni palid, a se îngălbeni la față (de emoție, din cauza unei boli etc.).
2. (Despre surse luminoase) A-și pierde strălucirea, a se stinge. — Din
fr. pâlir.pălì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pălì v.
1. a arde, vorbind de arșița soarelui:
purceii se păliau la soare CR.;
2. a se usca sau vesteji:
florile au pălit BOL. [Slav. PALITI, a arde].