păienjeniș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂIENJENÍȘ, păienjenișuri, s. n. Pânză țesută de păianjen. ♦
Fig. Desiș, rețea, împletitură. [
Pr.:
pă-ien-. –
Var.: (
reg.)
painjeníș, păinjeníș, paianjeníș, paingeníș, păingăníș s. n.] –
Păianjen +
suf. -iș.păienjeniș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)păienjeníș s. n.,
pl. păienjeníșuripăienjeniș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂIENJENÍȘ, păienjenișuri, s. n. Pânză țesută de păianjen. ♦
Fig. Desiș, rețea, împletitură. [
Pr.:
pă-ien-. —
Var.: (
reg.)
painjeníș, păinjeníș, paianjeníș, paingeníș, păingăníș s.n ] —
Păianjen + suf. -iș.