păienjeni(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PĂIENJENÍ,păienjenesc, vb. IV. Refl. și intranz. A (se) împăienjeni. [Pr.: pă-ien-. – Var.: (reg.) păinjení, păinjiní, painjení, painginí vb. IV] – Din păianjen.
păienjeni(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) păienjení(a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păienjenésc, imperf. 3 sg. păienjeneá; conj. prez. 3 să păienjeneáscă
păienjeni(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) PĂIENJENÍ,păienjenesc, vb. IV. Refl. și intranz. A (se) împăienjeni. [Pr.: pă- ien-. — Var.: (reg.) păinjení, păinjiní, painjení, painginí vb. IV] — Din păianjen.