păhărnicie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂHĂRNICÍE s. f. 1. Demnitatea sau slujba de paharnic.
2. Bir (încasat de păhărnicei) de pe vinul vândut. –
Paharnic +
suf. -ie.păhărnicie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)păhărnicíe s. f.,
art. păhărnicía, g.-d. păhărnicíi, art. păhărnicíeipăhărnicie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂHĂRNICÍE s. f. 1. Demnitatea sau slujba de paharnic.
2. Bir (încasat de păhărnicei) de pe vinul vândut. —
Paharnic +
suf. -ie.