păhăraș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂHĂRÁȘ, păhărașe, s. n. (
Pop.) Păhărel. –
Pahar +
suf. -aș.păhăraș (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)păhăráș,,
păhăráșe, s.f. (pop.)
1. păhărel.
2. plantă cu floare în formă de potir.
păhăraș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)păhăráș (rar)
s. n.,
pl. păhăráșepăhăraș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)păhăraș n.
1. pahar mic;
2. floare în formă de potir.
păhăraș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂHĂRÁȘ, păhărașe, s. n. (
Pop.) Păhărel. —
Pahar +
suf. -aș.