păgubitor - explicat in DEX

păgubitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PĂGUBITÓR, -OÁRE, păgubitori, -oare, adj. Care aduce sau provoacă o pagubă sau un prejudiciu; stricător, dăunător. – Păgubi + suf. -tor.

păgubitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
păgubitór adj. m., pl. păgubitóri; f. sg. și pl. păgubitoáre

păgubitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
păgubitor a. care aduce pagubă.

păgubitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PĂGUBITÓR, -OÁRE, păgubitori, -oare, adj. Care aduce sau provoacă o pagubă sau un prejudiciu; stricător, dăunător. — Păgubi + suf. -tor.