păgubaș - explicat in DEX

păgubaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PĂGUBÁȘ, -Ă, păgubași, -e, s. m. și f. Persoană care a suferit o pagubă. ◊ Loc. vb. A lăsa (pe cineva) păgubaș = a provoca (cuiva) o pierdere; a păgubi. A fi (sau a rămâne) păgubaș = a pierde ceva, a fi (sau a rămâne) în pagubă; a păgubi. ◊ Expr. A se lăsa păgubaș (de cineva sau de ceva) = a renunța (la cineva sau la ceva). – Pagubă + suf. -aș.

păgubaș (Dicționaru limbii românești, 1939)
păgubáș, -ă s. Cel ce sufere [!] paguba. Hoțu de păgubaș, expresiune ironică aplicată cînd tot păgubașu e pedepsit.

păgubaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
păgubáș s. m., pl. păgubáși

păgubaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
păgubaș m. cel ce sufere o pagubă.

păgubaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PĂGUBÁȘ, -Ă, păgubași, -e, s. m. și f. Persoană care a suferit o pagubă. ◊ Loc. vb. A lăsa (pe cineva) păgubaș = a provoca (cuiva) o pierdere; a păgubi. A fi (sau a rămâne) păgubaș = a pierde ceva, a fi (sau a rămâne) în pagubă; a păgubi. ◊ Expr. A se lăsa păgubaș (de cineva sau de ceva) = a renunța (la cineva sau la ceva). — Pagubă + suf. -aș.