păgubi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂGUBÍ, păgubesc, vb. IV.
Intranz. A suferi o pagubă, a fi lipsit de un bun sau de un câștig. ♦
Tranz. A pricinui cuiva o pagubă; a lipsi pe cineva de un câștig sau de un bun al său. – Din
pagubă.păgubi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)păgubí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. păgubésc, imperf. 3
sg. păgubeá; conj. prez. 3
să păgubeáscăpăgubi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂGUBÍ, păgubesc, vb. IV.
Intranz. A suferi o pagubă, a fi lipsit de un bun sau de un câștig. ♦
Tranz. A pricinui cuiva o pagubă; a lipsi pe cineva de un câștig sau de un bun al său. — Din
pagubă.păgubì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)păgubì v.
1. a da de pagubă:
scumpul mai mult păgubește; 2. a face să păgubească.