păgânime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂGÂNÍME s. f. Totalitatea păgânilor; mulțime de păgâni; păgânătate;
p. restr. turcime. –
Păgân +
suf. -ime.păgânime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)păgâníme s. f.,
g.-d. art. păgânímiipăgânime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂGÂNÍME s. f. Totalitatea păgânilor; mulțime de păgâni; păgânătate;
p. restr. turcime. —
Păgân +
suf. -ime.