păgânătate - explicat in DEX

păgânătate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PĂGÂNĂTÁTE s. f. 1. Păgânism (1). 2. Mulțime de păgâni; păgânime; p. restr. mulțime de turci; turcime. – Păgân + suf. -ătate.

păgânătate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
păgânătáte s. f., g.-d. art. păgânătắții

păgânătate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
păgânătate f. neam păgânesc: păgânătatea e ca pleava vânturată EM. [Lat. PAGANITATEM].

păgânătate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PĂGÂNĂTÁTE s. f. 1. Păgânism. 2. Mulțime de păgâni; păgânime; p. restr. mulțime de turci; turcime. — Păgân + suf. -ătate.