păduros (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂDURÓS, -OÁSĂ, păduroși, -oase, adj. (Despre regiuni, dealuri, munți, terenuri) Acoperit cu păduri, bogat în păduri; împădurit. –
Pădure +
suf. -os.păduros (Dicționaru limbii românești, 1939)pădurós, -oásă adj. (d.
pădure). Acoperit de pădurĭ:
țară păduroasă. – Și
păduratic (ca
boĭeros, -ratic).
păduros (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pădurós adj. m.,
pl. păduróși; f. păduroásă, pl. păduroásepăduros (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)păduros a. plin de păduri:
munți păduroși BĂLC.
păduros (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂDURÓS, -OÁSĂ, păduroși, -oase, adj. (Despre regiuni, dealuri, munți, terenuri) Acoperit cu păduri, bogat în păduri; împădurit. —
Pădure +
suf. -os.