păduriță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PĂDURÍȚĂ,pădurițe, s. f. Pădurice. – Pădure + suf. -iță.
păduriță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) păduríță (rar) s. f., g.-d. art. păduríței; pl. păduríțe
păduriță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) PĂDURÍȚĂ,pădurițe, s. f. Pădurice. — Pădure + suf. -iță.