păduratic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂDURÁTIC, -Ă, păduratici, -ce, adj. 1. Care crește sau trăiește în pădure; pădureț, sălbatic.
2. Acoperit cu păduri; păduros, împădurit. –
Pădure +
suf. -atic.păduratic (Dicționaru limbii românești, 1939)pădurátic, V.
păduros.păduratic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pădurátic adj. m.,
pl. pădurátici; f. pădurátică, pl. păduráticepăduratic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)păduratic a.
1. de pădure:
umbre păduratice BOL.:
2. acoperit cu arbori:
pe un munte păduratic AL.
păduratic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂDURÁTIC, -Ă, păduratici, -ce, adj. 1. Care crește sau trăiește în pădure: pădureț, sălbatic.
2. Acoperit cu păduri; păduros, împădurit. —
Pădure +
suf. -atic.