pădurat(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PĂDURÁT, -Ă,pădurați, -te, adj. (Rar) Împădurit. – Pădure + suf. -at.
pădurat(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) pădurát (rar) adj. m., pl. păduráți; f. pădurátă, pl. păduráte
pădurat(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) PĂDURÁT, -Ă,pădurați, -te, adj. (Rar) împădurit. — Pădure + suf. -at.