păcurărel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PĂCURĂRÉL,păcurărei, s. m. (Pop.) Păcurăraș. – Păcurar1 + suf. -el.
păcurărel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) păcurărél (pop.) s. m., pl. păcurăréi, art. păcurăréii
păcurărel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) PĂCURĂRÉL,păcurărei, s. m. (Pop.) Păcurăraș. — Păcurar1 + suf. -el.