păcuină - explicat in DEX

păcuină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PĂCUÍNĂ, păcuini, s. f. (Reg.) Oaie. – Lat. pecuina.

păcuină (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
păcuínă, păcuíni, s.f. (reg.) 1. oaie cu lapte, mânzare. 2. (la pl.) orătănii. 3. fermă.

păcuină (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
păcuínă (păcuíni), s. f. – Oaie cu lapte. Lat. pecuῑna (Candrea), sau, după Pușcariu 1236; Candrea-Dens., 1301 și REW 6327, din lat. *pecorina. În Banat, Trans. și Maram.

păcuină (Dicționaru limbii românești, 1939)
păcuínă f., pl. e și ĭ (lat. pecuina, d. pecuinus, de vită). Nord. Oaĭe, maĭ ales care dă lapte. (Sin. cu mînzare).

păcuină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
păcuínă (reg.) s. f., g.-d. art. păcuínii; pl. păcuíni

păcuină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PĂCUÍNĂ, păcuini, s. f. (Reg.) Oaie. —Lat. pecuina.