pășunà - explicat in DEX

pășuna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PĂȘUNÁ, pășunez, vb. I. 1. Intranz. (Despre vite, oi etc.; la pers. 3) A paște¹ (1). 2. Tranz. (Despre oameni) A duce (animalele erbivore, turmele etc.) la pășune, a duce să pască, a păzi în timp ce paște; a paște¹ (2), a păstori. – Din pășune.

pășuna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pășuná (a ~) vb., ind. prez. 3 pășuneáză

pășuna (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PĂȘUNÁ, pășunez, vb.I. 1. Intranz. (Despre vite, oi etc.; la pers. 3) A paște¹ (1). 2. Tranz. (Despre oameni) A duce și a supraveghea vitele, oile la păscut; a paște¹ (2), a păstori. — Din pășune.

pășunà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pășunà v. a duce la pășune.