păștiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂȘTÍȚĂ, păștițe, s. f. Plantă erbacee mică, cu una sau cu două flori galbene-aurii, acoperite pe dinafară cu peri moi; păscuță, floarea-paștilor (
Anemone ranunculoides). –
Paști +
suf. -iță.păștiță (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)păștíță,
păștíțe, s.f. (reg.)
1. sărbătoarea religioasă a Paștilor.
2. (la pl.) Bunavestire.
3. Duminica Tomii (prima duminică după Paști); paștele mici.
4. plantă erbacee cu flori galbene-aurii; găinușă, gălbinele, floarea-paștilor.
păștiță (Dicționaru limbii românești, 1939)păștíță f., pl.
e (d.
Paște). O plantă ranunculacee
(anemóne [nemorósa și
ranunculoídes]).păștiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)păștíță s. f.,
g.-d. art. păștíței; pl. păștíțepăștiță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)păștiță f.
Bot. floarea Paștilor
(Anemone nemorosa).păștiță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂȘTÍȚĂ, păștițe, s. f. Plantă erbacee mică, cu una sau cu două flori galbene- aurii, acoperite pe dinafară cu peri moi; păscuță, floarea-paștilor
(Anemone ranunculoides). —
Paști +
suf. -iță.