păși (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂȘÍ, pășesc, vb. IV.
Intranz. 1. A face unul sau mai mulți pași, a înainta pas cu pas, a parcurge o distanță mergând pe jos; a se deplasa, a se duce, a călca, a merge. ♦ (Adesea
fig.) A înainta, a avansa.
2. A intra, a pătrunde (într-un spațiu). ♦
Fig. A se apropia de sau a atinge o anumită vârstă, a intra într-o anumită perioadă de timp.
3. A ieși.
4. A trece (cu un singur pas sau cu câțiva pași) dincolo de ceva; a depăși. ◊
Tranz. Pășește șanțul. – Din
pas3.păși (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pășí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. pășésc, imperf. 3
sg. pășeá; conj. prez. 3
să pășeáscăpăși (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂȘÍ, pășesc, vb. IV.
Intranz. 1. A face unul sau mai mulți pași, a înainta pas cu pas, a parcurge o distanță mergând pe jos; a se deplasa, a se duce, a călca, a merge. ♦ (Adesea
fig.) A. înainta, a avansa.
2. A intra, a pătrunde (într-un spațiu). ♦
Fig. A se apropia de sau a atinge o anumită vârstă, a intra într-o anumită perioadă de timp.
3. A ieși.
4. A trece (cu un singur pas sau cu câțiva pași) dincolo de ceva; a depăși. ◊
Tranz. Pășește șanțul. — Din
pas3.pășì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pășì v. a înainta pas cu pas, a umbla:
copilul pășia în urma lui.