pârlitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÂRLITÚRĂ, pârlituri, s. f. 1. Pârleală (
1). ◊
Expr. (
Înv.)
A da (pe cineva)
pe (sau
prin)
pârlitură =
a) a necăji (pe cineva), a face (cuiva) zile fripte;
b) a ironiza, a lua în râs.
2. (
Reg.;
concr.) Loc ars de foc; porțiune de pădure cu copacii arși. –
Pârli +
suf. -tură.pârlitură (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pârlitúră,
pârlitúri, s.f.
1. (pop.) loc ars de foc; porțiune de pădure cu copaci arși.
2. (reg.) luminiș de pădure.
3. (reg.) câmp ars de soare, pârlit, pălit; pălitură, păliște.
4. (înv.) arșiță, dogoare (a soarelui).
5. (reg.) ofilire, veștejire, uscare a plantelor (din cauza soarelui, a vântului, a brumei), pălitură.
pârlitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pârlitúră (
înv.,
reg.)
s. f.,
g.-d. art. pârlitúrii; pl. pârlitúripârlitură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pârlitură f.
1. arsură:
sub pârlitura soarelui OD.;
a da prin pârlitură, a necăji rău pe cineva;
2. loc cu copaci pârliți de soare.
pârlitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PÂRLITÚRĂ, pârlituri, s. f. (
înv. și
reg.)
1. Pârleală
(1). ◊
Expr. (
înv.)
A da (pe cineva)
pe (sau
prin) pârlitură = a) a necăji (pe cineva), a face (cuiva) zile fripte;a ironiza, a lua în râs.
2. (
Reg.;
concr.) Loc ars de foc; porțiune de pădure cu copacii arși. —
Pârli +
suf. -tură.