pârâit(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PÂRÂÍT s. n. Faptul de a pârâi; pârâire. – V. pârâi.
pârâit(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) pârâít s. n., pl. pârâíturi
pârâit(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) PÂRÂÍT,pârâituri,s. n. Faptul de a pârâi;pârâire, — V. pârâi.