pârâcios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÂRÂCIÓS, -OÁSĂ, pârâcioși, -oase, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care pârăște (
1), care are obiceiul să pârască; pârâtor. –
Pârî +
suf. -cios.pârâcios (Dicționar de argou al limbii române, 2007)pârâcios, pârâcioși s. m. 1. (glum.) informator
2. (înv.) securist
3. agent al unui serviciu secret
pârâcios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pârâciós adj. m.,
pl. pârâcióși; f. pârâcioásă, pl. pârâcioásepârâcios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PÂRÂCIÓS, -OÁSĂ, părăcioși, -oase, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care pârăște
(1), care are obiceiul să pârască; pârâtor. —
Pârî +
suf. -cios.