pântecos - explicat in DEX

pântecos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PÂNTECÓS, -OÁSĂ, pântecoși, -oase, adj. 1. Cu pântecele mare, proeminent; burtos. 2. Fig. (Despre obiecte) Cu pereții rotunjiți în afară, bombat. – Pântec + suf. -os.

pântecos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pântecós adj. m., pl. pântecóși; f. pântecoásă, pl. pântecoáse

pântecos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pântecos a. 1. cu pântecele mare; 2. prin analogie, mare de volum: garafă pântecoasă EM. [Lat. PANTICOSUS].

pântecos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PÂNTECÓS, -OÁSĂ, pântecoși, -oase, adj. (Pop.) 1. Cu pântecele mare, proeminent; burtos. 2. Fig. (Despre obiecte) Cu pereții rotunjiți în afară, bombat. – Pântec + suf. -os.