pântecare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PÂNTECÁRE s. f. (Reg.) Diaree. – Pântec + suf. -are.
pântecare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !pântecáre (reg.) s. f., g.-d. art. pântecắrii; pl. pântecắri
pântecare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) PÂNTECÁRE,pântecări,s. f. (Reg.) Diaree. — Pântec + suf. -are.