pântecăraie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÂNTECĂRÁIE s. f. (
Reg.) Diaree. [
Pr.:
-ra-ie] –
Pântec +
suf. -ăraie.pântecăraie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!pântecăráie (
reg.,
fam.)
s. f.,
art. pântecăráia, g.-d. art. pântecărắii; pl. pântecărắi, art. pântecărắile (-ră-i)pântecăraie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pântecăraie f. diaree, disenterie (mai ales la vite).
pântecăraie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PÂNTECĂRÁIE, păntecărăi, s. f. (
Reg. și
fam.) Diaree. [
Pr.:
-ra-ie] —
Pântec +
suf. -ăraie.