pângăritor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÂNGĂRITÓR, -OÁRE, pângăritori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care pângărește; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. –
Pângări +
suf. -tor.pângăritor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pângăritór (rar)
adj. m.,
s. m.,
pl. pângăritóri; adj. f.,
s. f. sg. și
pl. pângăritoárepângăritor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pângăritor m. cel ce pângărește.
pângăritor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PÂNGĂRITÓR, -OÁRE, pângăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care pângărește; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. —
Pângări +
suf. -tor.