pângări - explicat in DEX

pângări (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.

pângări (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pângărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 să pângăreáscă

pângări (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. — De la păgân.

pângărì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pângărì v. 1. a spurca, a profana: vreo mânăstire pângărită de păgâni OD.; 2. fig. a ponegri: numele îți va rămânea pângărit cu ponosul de tâlhar ISP. [Macedo-român pângănì, derivat din păgân: a face păgân (cf. pogan)].