pânditor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÂNDITÓR, -OÁRE, pânditori, -oare, adj. Care pândește, care iscodește. –
Pândi +
suf. -tor.pânditor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pânditór adj. m.,
pl. pânditóri; f. sg. și
pl. pânditoárepânditor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pânditor a. care pândește:
o umbră pânditoare AL.
pânditor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PÂNDITÓR, -OÁRE, pânditori, -oare, adj. Care pândește, care iscodește. —
Pândi +
suf. -tor.