pândaci - explicat in DEX

pândaci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PÂNDÁCI, -CE, pândaci, -ce, adj. (Rar) Care stă la pândă; care este înclinat să iscodească. – Pândă + suf. -aci.

pândaci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pândáci (rar) adj. m., pl. pândáci; f. sg. și pl. pândáce

pândaci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PÂNDÁCI, -CE, păndaci, -ce, adj. (Rar) Care stă la pândă; care este înclinat să iscodească. — Pândă + suf. -aci.