pândaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÂNDÁȘ, pândași, s. m. (
Înv. și
reg.) Persoană care stă la pândă. –
Pândă +
suf. -aș.pândaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pândáș (
înv.,
reg.)
s. m.,
pl. pândáșipândaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PÂNDÁȘ, pândași, s. m. (
înv. și
reg.) Persoană care stă la pândă. —
Pândă +
suf. -aș.