pâlpâi - explicat in DEX

pâlpâi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PÂLPÂÍ, pers. 3 pấlpâie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre flăcări) A crește și a descrește în cursul arderii, a se mișca, a tremura producând un pocnet ușor, caracteristic; (despre foc) a arde cu o flacără tremurătoare, pâlpâitoare. 2. (Despre păsări, insecte) A mișca lin din aripi, producând un zgomot ușor, caracteristic; a fâlfâi. ♦ P. anal. A tremura ușor, a se mișca, a se clătina ușor. – Pâl + p[âl] + suf. -âi.

pâlpâi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pâlpâí (a ~) vb., ind. prez. 3 pấlpâie, imperf. 3 sg. pâlpâiá; conj. prez. 3 să pấlpâie; ger. pâlpâínd

pâlpâi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PÂLPÂÍ, pers. 3 pấlpâie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre flăcări) A crește și a descrește în cursul arderii, a se mișca, a tremura producând un pocnet ușor, caracteristic; (despre foc) a arde cu o flacără tremurătoare, pâlpâitoare. 2. (Despre păsări, insecte) A mișca lin din aripi, producând un zgomot ușor, caracteristic; a fâlfâi. ♦ P. anal. A tremura ușor, a se mișca, a se clătina ușor. 3. (Despre lumină) A crește și a descrește în intensitate în mod intermitent. — Pâl + p[âl] + suf. -ăi.