pâlnioară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PÂLNIOÁRĂ,pâlnioare, s. f. Diminutiv al lui pâlnie. [Pr.: -ni-oa-] – Pâlnie + suf. -ioară.
pâlnioară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) pâlnioáră(-ni-oa-) s. f., g.-d. art. pâlnioárei; pl. pâlnioáre
pâlnioară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) PÂLNIOÁRĂ,pâlnioare, s. f. Diminutiv al lui pâlnie. [Pr.: -ni-oa-] — Pâlnie + suf. -ioară.