pâlnie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PẤLNIE, pâlnii, s. f. 1. Obiect de metal, de sticlă, de porțelan etc., de obicei în formă de con gol în interior, prelungit în jos printr-un tub îngust, servind la turnarea lichidelor în vase cu gura strâmtă. ◊
Expr. A-și face (sau
a-și duce)
palmele pâlnie (
la gură sau
la ureche) = a-și așeza mâinile ca o pâlnie în dreptul gurii sau al urechii pentru a fi auzit sau a auzi mai bine.
A face (
burta bute și)
gura pâlnie = a bea mult.
2. Nume dat unor obiecte în formă de pâlnie (
1), care amplifică sunetele. ◊
Pâlnia telefonului = receptor telefonic.
3. Rezervor, încăpere sau locaș, mai largi în partea de sus decât în cea de jos, amenajate pe un sistem tehnic pentru a înlesni introducerea sau evacuarea unui material.
4. Depresiune de teren de formă conică, formată în terenuri solubile. ♦ Plan înclinat care leagă galeria superioară cu cea inferioară a unui tunel în curs de excavare. ♦ Groapă făcută în pământ de un obuz sau de o bombă.
5. Locul unde se adună buștenii înainte de a fi coborâți pe jilip.
6. Tub care servește unor animale cefalopode la mișcare. –
Et. nec.pâlnie (Dicționar de argou al limbii române, 2007)pâlnie, pâlnii s. f. (tox.) cornet de hârtie folosit pentru inhalarea fumului degajat de canabis, rășină de canabis, cocaină sau heroină
pâlnie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pấlnie (-ni-e) s. f.,
art. pấlnia (-ni-a), g.-d. art. pấlniei; pl. pấlnii, art. pấlniile (-ni-i-)pâlnie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pâlnie f. vas conic de turnat un lichid într’alt vas:
cu pâlnia se bagă vin în buți. [Slav. *PLŬNIĬA (tras din PLUNĬÕ, a umplea): serb. PUNĬE].
pâlnie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PÂLNÍE, pâlnii, s. f. 1. Obiect de metal, de sticlă, de porțelan etc., de obicei în fonnă de con gol în interior, prelungit în jos printr-un tub îngust, servind la turnarea lichidelor în vase cu gura strâmtă. ◊
Expr. A-și face (sau
a-și duce) palmele pâlnie (la gură sau
la ureche) = a-și așeza mâinile ca o pâlnie în dreptul gurii sau al urechii pentru a fi auzit sau a auzi mai bine.
A face (burta bute și) gura pâlnie = a bea mult.
2. Nume dat unor obiecte în formă de pâlnie
(1), care amplifică sunetele. ◊
Pâlnia telefonului = receptor telefonic.
3. Rezervor, încăpere sau locaș, mai largi în partea de sus decât în cea de jos, amenajate pe un sistem tehnic pentru a înlesni introducerea sau evacuarea unui material.
4. Depresiune de teren de formă conică, formată în terenuri solubile. ♦ Plan înclinat care leagă galeria superioară cu cea inferioară a unui tunel în curs de excavare. ♦ Groapă făcută în pământ de un obuz sau de o bombă.
5. Locul unde se adună buștenii înainte de a fi coborâți pe jilip.
6. Tub care servește unor animale cefalopode la mișcare. —
Et. nec.