pâlcușor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PÂLCUȘÓR,pâlcușoare, s. n. Diminutiv al lui pâlc (1); pâlculeț. – Pâlc + suf. -ușor.
pâlcușor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) pâlcușór s. n., pl. pâlcușoáre
pâlcușor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) PÂLCUȘOR,pâlcușoare, s. n. Diminutiv al lui pâlc (1); pâlculeț. — Pâlc + suf. -ușor.