pâinică(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PÂINÍCĂ,pâinici, s. f. Pâinișoară. – Pâine + suf. -ică.
pâinică(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) pâinícă s. f., g.-d. art. pâinícii; pl. pâiníci
pâinică(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) PÂINÍCĂ,pâinici, s. f. Pâinișoară. — Pâine + suf. -ică.